fbpx

Capitala noastra draga mereu a fost un amalgam de culori intense si tipatoare, fiind locul in care fiecare se exprima in functie de mediul din care provenea. Fiecare incerca sa faca fata si sa se adapteze noilor timpuri care se instalau treptat.

Noile obiceiuri la moda, de la vestimentatie si cod comportamental la purtarea unui simplu dialog in diferite imprejurari, marcheaza de la bun inceput o ruptura intre cei in varsta si cei tinerii. Dar astfel de rupturi s-au produs intotdeauna in societate, fiind necera o perioada de tranzitie intre generatii intre ceea ce este vechi si inovare. Batranii s-au dovedit a fi mai conservatori si fideli modelului cultural greco-oriental iar tinerii se remarca prin dinamism si imprevizibilitate, servindu-se de modelul european ca de un varf de lance indreptat impotriva vechiului si in favoarea schimbarii mai mult sau mai putin moderate.[1]

Cei tineri erau atrasi de tendintele modei de la Paris, de imbracamintea care se aseza mai bine pe corp si il punea mai tare in evidenta. Cei batrani apreciau inca hainele largi si confortabile. In casele burgheziei se putea observa prezenta masutelor cu picioare mici, de origine turceasca, foarte frumos lucrate in lemn cu diferite motive vegetale. Peretii si mobilierul erau adesea imbracate in coavoare usoare tesute cu multa migala.

Contrastul din Bucuresti intervenea prin crearea unor lumi total diferite. Una dintre ele era caracterizata de palate, cluburi, teatre, sali frumos amenajate si biserici construite in stil bizantin. Iar cealalta iesea in evidenta precum o pata de culoare rosie pe o hartie alba prin colibele saracacioase care apartineau clasei de jos. Cu toate acestea, orasul evolua rapid si atragea ca un burete intreaga sa structura sub influenta pariziana. Astfel apare si problema „formei fara fond” atat de des intalnita chiar si in zilele noastre.

Problematica deosebit de complexa a „formei fără fond” este o realitate determinata de transformarile pe care societatea bucuresteana le-a suferit in sinuosul sau drum catre modernitate. Care este aportul populatiei alogene in aceasta permanenta confruntare dintre forma si fond este sensibil predominant în favoarea „formei”? Ei erau de fapt aceia care ii dadeau continut, ca sustinstori ai „noului”, a europenizarii unui spaţiu social si cultural pierdut de Europa din veacul al XV – lea.

Palatul Noblesse prins in capcana timpului, la fel ca noi toti ceilalti, nu a cedat, ci s-a adaptat la modernitate pastrand in acelasi timp din spiritul sau autentic. Nobil prin arhitectura si scopul sau, el se inconjoara de oameni de calitate care iubesc cultura si arta. Evenimentele organizate in interioarele sale au rolul de a ne aduce aminte de valorile importante care ne cladesc si ne ghideaza viata. Aici, oameni implicati si iubitori ai frumosului organizeaza proiecte speciale, care incalzesc si umple sufletul de bucure si implinire. Noblesse Academy face parte din aceasta minunata poveste si aduce prin cursurile sale un pic de valoare in cotidian. Lupta „formelor fara fond” este dusa de fiecare dintre noi prin actiunile si deciziile pe care luam in viata de zi cu zi. Palatul Noblesse participa la aceasta lupta prin evenimente culturale, evinemente exclusiviste, vernisaje, expozitii de arta, evenimente de networking.

 

 

[1] Constantin Giurescu, Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.125.

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

© Copyright 2017 developed by Infinit Solutions

Follow us: