Istoria Palatului Noblesse – Centru de Artă și evenimente este lungă, cunoscând de-a lungul timpului atât gloria, cât și decăderea, iar în zilele noastre, doi oameni cu viziune și dragoste de frumos, Loredana și Silviu Preda, i-au redat strălucirea și gloria de odinioară.
Dar să vă spunem povestea acestei clădiri care a fost salvată de la uitare și degradare și care a renăscut parcă mai frumoasă și mai elegantă.
În 1881, așa cum se arată și în Arhivele Municipiului București, se solicită eliberarea autorizației de construcție pentru o casă situată la acea vreme la numărul 75, pe strada Sfinților, iar ahitectul care a desenat toate planurile casei este Alexandru Săvulescu, cel care a realizat și actualul Muzeu Național de Istorie al României.
Clădirea de dimensiuni mari uimește prin coloane, elemente decorative și stil. De o frumusețe incontestabilă, este singura de acest gen care s-a mai păstrat în zonă, fiind o marcă a vremurilor demult apuse, fapt ce o încadrează ca monument istoric, clasa B. O analiză detaliată, arhitecturală, a planurilor inițiale ale acestei case scoate în evidență faptul că arhitectul a fost influențat de casele boierești, dar se remarcă și o serie de elemente clasice. Tocmai de aceea casa se înscrie într-un stil eclectic, la fel ca toate lucrările marelui arhitect. Este o casă cu parter înalt, cu încăperi bine delimitate, cu tavane înalte și ferestre mari, cu a arhitectură ușor austeră, un pic rigidă, dar frumoasă tocmai datorită acestor elemente. Pereții acestei clădiri au fost martori la serate diverse, la petreceri unde se adună numai lumea bună din Bucureștiului acelor vremuri, la povești de dragoste triste și vesele.
Casa a fost comanda bancherului Ioan Pascu. Este dificil de aflat cine a fost cu adevărat Ioan Pascu, adevăratul ctitor și primul locuitor al casei. Oricum era o persoană cu stare odată ce a putut plăti pe unul dintre cei mai în vogă arhitecți români ai vremii, Alexandru Săvulescu, să-i facă planurile și să urmărească finalizarea proiectului. Ioan Pascu a reușit să-l angajeze în primul proiect în România pe renumitul arhitect, la numai câteva luni de la obținerea de către acesta, a unei prețioase medalii la Expoziția de Arhitectură de la Paris.
Anul 1903 aduce o serie de schimbări pentru eleganta reședință din Stradă Sfinților. Multe dintre elementele arhitecturale sunt înlocuite, aceste modificări fiind realizate de antreprenorul L. Scmidt pentru noul proprietar al imobilului, Leonid Berkowitz. Noul proprietar este o binecunoscută figură a Bucureștiului de început de secol XX, fiind proprietarul băncii care îi purta numele, din zona Lipscani. Anii 1900 se caracterizează, în arhitectură, printr-un stil care pune accent pe formele curbe, liniile sinuoase și pe motive de inspirație vegetală, observandu-se o influență art nouveau, fiind vizibilă deschiderea către cultura franceză a acelor vremuri. L. Schmidt a intervenit și la structura casei, pe care o recompartimentează total, pentru a-i fi pe plac noului proprietar.
De o elegantă și o frumusețe incontestabilă, păstrând un farmec aparte al unor timpuri de mult apuse, casa intră în proprietatea Partidului Comunist Român și începând cu anul 1950 până în 1988 găzduiește Cercul Copiilor Sectorului 2. Chiar și în aceste condiții, se păstrează într-o stare bună, structura nefiindu-i distrusă de trecerea timpului.
Dar cum a ajuns această proprietate în posesia Noblesse Group?
„Printre cei mai binecuvântați oameni sunt fără îndoială și eu pentru că după multe ezitări și multe alte căutări am primit ce mi-am dorit cu ardoare: o clădire istorică, cu toate avantajele pe care le pusesem pe o lista lungă ca un acatist, o frumusețe ascunsă privirilor celorlalți sub zidurile dărăpănate, fisurile din pereți, mucegai și infiltrații, uși și ferestre distruse de cei care o devastaseră cu răutate, pereți care stăteau să cadă cerând cu ultima răsuflare ajutorul cuiva. Cam aceasta era imaginea casei când am văzut-o prima dată, casă de pe str. Sfinților, nr. 7, la o mică distanță de centrul Bucureștiului, o capitală europeană, care odinioară se mândrise cu astfel de capodopere arhitecturale”, povestește Loredana Preda, Co-Prorietar Palatul Noblesse și Manager General Noblesse Group.
Procesul achiziției avea să fie lung și plin de întâmplări, răsturnări de situații și opreliști pentru că achiziționarea unei case monument istoric nu este un lucru deloc simplu, de la aprobări de la Ministerul Culturii, de la Primărie până la probleme de litigii și retrocedări. O dată cumpărată casa, a început restaurarea și consolidarea. Într-un an, timp record când vine vorba de astfel de case monument istoric, clădirea este readusă la viață și îi este redat farmecul de odinioară. Au fost restaurate stucaturile, tâmplăria. A fost o muncă asiduă, fiecare dintre membrii echipei Noblesse Group și ai biroului de arhitectură de interior, Noblesse Projects, implicându-se în mod activ în procesul de renovare, însă rezultatul este unul pe măsură, fiind recreată atmosfera originală a casei cu un plus de farmec conferit de modernitate.
