Suntem obișnuiți să ne adaptăm. Poate prea mult. Bucureștenii, de exemplu, sunt perfect adaptați la gri. Îl mai contestă cu un pic de “verde de parc”, dar cam atât.
Suntem obișnuiți să vedem case vechi și să ne gândim „ce s-ar putea face din ele”. De cele mai multe ori când nu sunt ale noastre.
Călătorim. Roma, Amsterdan, Barcelona și așa mai departe până în orașele medievale din Belgia. Unde totul e frumos, întreținut, dichisit. Am vrea să fie așa și la noi, dar dacă ne-ar întreba cineva ce facem pentru asta am da din umeri.
Vă propun să călătorim. Dar nu prea mult în spațiu. Mai mult în timp. O casă frumoasă de pe Strada Sfinților. O istorie mai puțin frumoasă. Din micul palat, ca dintr-o femeie splendidă, dar cu o experiență de viață tristă în comunism, s-a ales praful. O poveste care vă sună atât de cunoscut, nu-i așa?
Sfârșitul însă e neașteptat!
Continuarea pe: http://www.radufconstantinescu.ro/2015/02/noblesse-oblige-poate-cel-mai-frumos.html