Se spune că valorile au o manieră neînțeleasă de a se intersecta, găsindu-și cu mare ușurință punctul de confluență, chiar și atunci când conjuncturile sunt potrivnice. Ca expresie a artei, literatura a cunoscut de-a lungul timpului căi sinuoase până la împlinirea actului de creație, însă această provocare nu a descurajat partizanii universului cuvintelor împletite cu har, ci mai degrabă a adăugat un plus de valoare strădaniei lor.

Timpul, cu stilul său misterios, sau poate întâmplarea poartă „vină” momentelor în care oamenii cu adevărat speciali și-au făcut simțită prezența peste veacuri. Așa se face că în perioada în care protipendada bucureșteană savura din plin ambrozia Belle Epoque-ului, într-o mahala timidă, s-a născut Mircea Eliade. Întâmplarea ar fi putut trece neobservată, iar urma acestuia peste timp s-ar fi risipit demult, dacă harul nu l-ar fi „condamnat” la nemurire într-o manieră istorică pentru complicata lume a religiilor.

Mircea Eliade este una dintre cele mai reprezentative figure ale literaturii române și de ce nu, universale. Muncă sa a atins apogeul internațional prin vestitul Tratat de Istoria Religiilor, însă activitatea acestuia nu s-a rezumat doar la studiul religiilor, făcându-se remarcat de asemenea ca scriitor de ficțiune, filozof și profesor (la Universitatea din Chicago). Autor a peste 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată și foarte bine documentate, Eliade este părintele unui adevărat curent literar care are la bază studiul comparat al religiilor.

Începând din anul 1914 familia locuiește în zona pieței Rosetti, unde s-au stabilit într-o clădire aflată la intersecția dintre strada Sfinților și strada Radu Cristian. Acest loc își pune o amprentă notabilă asupra caracterului și stilului viitorului scriitor. Proximitatea Bisericuței Sfinților și modul de viață plin de tradiții și totuși simplu, specific acelei perioade, vor stă la baza ideologiilor din care ulterior se va dezvoltă cea mai complexă lucrare a autorului.

Acesta este locul în care deși tatăl său era extrem de îngrijorat pentru faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, el totuși citește cu pasiune, literalmente „devorând” titlurile marcante ale literaturii universale. Tot aici în 1925, Eliade încheie munca la lucrarea sa de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop. „Viața se viețuiește înainte, iar eu scriu ceea ce a viețuit”, notează undeva eroul romanului, tânăr licean care-și propune să scrie o cronică a adolescenței cum nu s-a mai scris.

Deși drumurile vieții îl vor purta până la Chicago, oraș în a cărui Universitate a și predat în ultima perioadă a vieții, totuși nimeni nu poate nega faptul că locurile în care facem primii pași pe cărarea modelării personalității, au un ecou ale cărui reverberații se simt dincolo de timp și spațiu. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care suntem mândri că deși Palatul Noblesse se află pe o stradă atât de micuța și ascunsă de haosul cotidian, totuși valoarea transcede coordonatele spațio-temporale.

© Copyright 2017 developed by Infinit Solutions

Follow us: